Interviu realizat de Vladimir Mitev.
Acest interviu a fost acordat la 17 noiembrie 2014 în București. El reflectă atât rezultatul alegerilor prezidențiale din România, desfășurate în data de 16 noiembrie 2014, cât și politica românească din ultimii ani și dezvoltarea sa curentă. Prognoza lui Mihăilescu, că președintele Klaus Iohannis va fi în general”omul invizibil” este confirmată până în acest moment
Vintilă Mihăilescu (născut în 1951) este un antropolog cultural român de vârf, doctor în psihologie și profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative din București. A fost profesor universitar în Franța, Elveția, Germania, Ungaria, Canada. Timp de 12 ani, Mihăilescu a predat la Universitatea din Sofia. Din 1991 antropologul a studiat problemele satului românesc. Între 2005 și 2010 a fost directorul Muzeului Țăranului Român. Vintilă Mihăilescu a scris mulțe cărți și publicații. A scris cartea ”Sfârșitul jocului”, care analizează primii 20 de ani de tranziție din România. Compilația sociologică ”Iarna vrajbei noastre” cercetează protestele românești de tipul “de indignados”, care au început în ianuarie-februarie 2012, și a fost publicată în 2012. Mihăilescu scrie cu regularitate în ziarul intectualilor români ”Dilema Veche”.
Domnule Mihăilescu, acum doi ani, în discuția cu mine, ați spus că două uri s-au luptat la alegerile parlamentare din 2012 și cea mai mare a câștigat. Este aceeași situație și acum?
Există o legătură între alegerile parlamentare din 2012 și alegerile prezidențiale de acum. Dar exista și diferențe. Acum, la început, a fost ură, dar apoi a apărut speranța. În cazul actual lipsa de credință este un fel de ură. Dar ceea ce a scos oamenii la vot și pe străzi, este faptul că acum sunt și alegători pozitivi. Se pare că Iohannis aduce niște speranțe. Se poate să nu fie un înger, poate că nu-l cunoaștem bine, dar el nu vorbește ca politicienii ceilalți, arată bine și e civilizat. Alături de el putem spera la mai bine. Adică aceste alegeri nu sunt chiar conflictul urii împotriva urii. Și asta înseamnă schimbare. Asta explică de ce Iohannis a câștigat și a schimbat total situația sa electorală. Nimeni nu poate explica această schimbare. A fost un fel de miscare în masă, care a devenit virală…
…adica oamenii au fost mobilizați…
Da.
Ce a provocat această mobilizare în sprijinul lui Iohannis?
Era de așteptat ca ea să se întâmple și ca până la un anumit nivel tinerii să fie mobilizați. Nimeni n-a putut însă să prevadă că mobilizarea se va întampla în această măsură. Cauza principlă a fost greșeala frecventă facută de conducători, pentru care a fost acuzat Băsescu: să lupți cu oameni obișnuiți, spunându-le că sunt proști. Acest tip de neglijare, a celor din jur, este un lucru, pe care poporul n-a putut să-l suporte. E un lucru mai rău decât neplatirea salariului sau taierea veniturilor. Românii s-au obișnuit cu sărăcia și cu veniturile mici și pot supraviețui așa oricât. Dar dacă sunt tratați rău și sunt insultați, asta nu pot accepta. Exact aceasta a fost atitudinea lui Ponta tot timpul. El s-a comportat neglijat vizavi de Iohannis în săptămânile dintre primul și al doilea tur al alegerilor și a dorit să demonstreze prin comportamentul său că ar fi cel mai bun.
Asta a fost foarte cinic.
Da. Asta a lezat bunul-simț al multor oameni și al țăranilor români. Guvernului i-a fost frică de diasporă, știind că emigranții vor vota pentru Iohannis. Și guvernul a facut tot posibil să împiedice alegătorii din străinătate să voteze.
Asta a fost cea mai mare greșeală?
A fost ultima și cea mai vizibilă greșeală. Poate că au fost și alte greșeli strategice, dar aceasta a fost cea mai mare greșeală, deoarece oameni din toată lumea nu au putut să voteze (vezi Paris, Londra). Oamenii au vrut să participe la alegerile unei țări democratice, dar n-au putut s-o facă. Totul a fost transmis de televiziuni în toată Europa și în special în România. Să nu uităm că diaspora e bazată 80% pe emigrație. Ceea ce înseamnă ca oamenii din diasporă se întorc acasă din când în când. Rudele și prietenii lor sunt în România. Ei vorbesc la telefon cu cei de acasă 3-5 ore pe zi. Furia românilor din strainatate s-a transmis și în România. Și aceasta a fost cea mai mare greșeală a conducătorilor. În sate oamenii au spus: ”Între tine, Ponta, și fiul meu, am încredere în fiul meu. El e furios din cauza ta. Eu nu sunt prost, dar el mi-a spus că ești un om rău.” Aceasta a fost cea mai mare greșeală.
Mă întreb dacă, în afara demnității rănite, românii nu s-au mobilizat și datorită solidarității manifestate față de concetățeanii lor din străinătate…
Da. În primul rând există solidaritatea cu părinții. Dar există și solidaritatea generațiilor. Tinerii au spus: ”Ne-am săturat de voi, generația veche. Timp de douazeci de ani voi n-ați făcut nimic.” Acesta a fost un semn clar că ceva trebuie făcut, pentru că dacă tinerii nu fac nimic, nimeni nu va face. Adică a fost o mare solidaritate între generații. Ea a fost exprimată clar. Tinerii trebuia s-o facă. Întrebarea este dacă sunt capabili să acționeze sau sunt și ei ca vechea generație.
Putem interpreta acest vot drept un vot al culturii urbane împotriva celei rurale și nu numai ca pe un vot al tinerilor împotriva bătrânilor?
Aceasta nu este doar votul Transilvaniei împotriva restului României, este mai mult de atât. Are legatură și cu oamenii educați din orașe. Transilvania are mai multe orașe și mai mulți oameni educați decât regiunea Moldova (România Nord-Est – nota editorului). Acest vot a adus față în față oamenii educați din orașe și locuitorii din sate. Generațiile tinere contra oamenilor mai bătrâni. A fost reprezentat și ca un vot al dreptei împotriva comuniștilor. Aceasta reprezentare e o fantezie, dar e o convingere foarte puternică. În România încă poți afirma că ești anticomunist, ceea ce ”înseamnă” că ești un adevărat om cu principii morale. Deci, mulți oameni sunt anticomuniști. De fapt deja nu mai există comuniști. Ponta nu e comunist. Dar moștenirea lui Iliescu în partidul lui Ponta e atât de puternică, încât pentru mulți a fost suficient să se spună că trebuie să se lupte împotriva comunismului. Pentru generația mea acest lucru a fost o mare motivație, deoarece mulți au gândit că Ponta ne va întoarce în comunism. Este o idee nebună, dar mulți oameni au încredere în ea. Generația mea încă pastrează amintirea rea a comunismului. Dacă vreun om ne spune că Ponta ne va întoarce în comunism, o considerăm o amenințare. Această amenințare a motivat mulți bătrâni din orașe să meargă la vot.
Da, pe de altă parte, și aceste alegeri sunt un vot al Transilvaniei împotriva restului țării. Transilvănenii au spus: ”Ne-am săturat de acest București, de la care vine numai rău! Acum ne vom organiza și vă vom arăta cum se fac lucrurile!” Un exemplu e ”Declarația de la Cluj”, care a fost acceptată de clujeni în timpul protestelor în legatură cu votul din străinătate. Ea amintește de ”Declarația de la Timișoara” de la începutul tranziției. Acum protestele nu ocupă doar spațiul public, ele sunt organizate și politic. Ele transmit bucureștenilor și restului țării: ”Vă vom ajuta, dar noi suntem liderii. Aceasta este revoluția noastră. O împărtășim cu toții, dar noi trebuie să arătăm cine este cel mai deștept în această țară.”
Pe de-o parte această mobilizare e surprinzătoare . Ungurii au votat nu pentru stânga, cum au dorit liderii lor. Ungurii au votat pentru Iohannis. De obicei ungurii sunt foarte disciplinați. Acum lucrurile au fost cu susul în jos. Cei mai multi partizani ai lui Iohannis (în jur de 80%) au fost în regiunile locuite de minoritatea ungurească.
Explică apropierea dintre minorități acest vot?
Se poate, dar asta nu explică totul. Oficial Iohannis nu le-a promis ungurilor nimic. În timp ce Ponta a promis mult. Se poate ca ei să aibă o încredere mai mare în celălalt om, ce aparține unei minorități. Mobilizarea împotriva lui Ponta a venit chiar și din interiorul partidului său – Partidul Social-Democrat (PSD). Unii dintre liderii acestui partid nu l-au sprijinit pe Ponta.
A existat opoziție internă?
Da. Fiecare om știe că ea există. Nimeni nu știe persoanele concret, care au acționat împotriva lui și ce au făcut de fapt.
Se vorbește că în PSD exista diviziune între tineri și bătrâni. Ponta se numără pintre cei bătrâni.
Da, asta e cel mai vizibil. Dar eu predau la Facultatea de Științe Politice. De la colegii mei știu că există cel puțin 4 grupuri politice diferite în PSD.
Ce înseamnă această pierdere pentru Ponta și social-democrați?
Social-democrații sunt cel mai puternic și cel mai vechi jucător. Ei sunt încă o forță bine organizată. Dar trebuie să se schimbe radical, pentru că alegătorii lor mor. Social-democrații au făcut jocul lui Iliescu, știind că se poate să câștigi ușor în România țărănească. Ei știu cum să atragă această categorie de alegători. Dacă știi cum să ți-i apropii, ai mai mult de 50%. Ce rămâne e o joacă de copii. Social-democrații au jucat tot timpul acest joc. Ei lucreză cu populația mai putin educată, căreia pot să-i spună orice doresc. Dacă spui la țară: ”Iată un candidat bun. Iată puțin zahăr”, primești drept răspuns: ”Bine, asta e un om bun.” Dar acești oameni mor. Pe de alta parte, populația rurală nu mai e atât de proastă. Multi oameni din sate lucrează în străinătate. Transferul științei și al valorilor s-a întâmplat. Deci, social-democrații au avut ca țintă o societate, diferită de ceea ce credeau ei că este. Chiar dacă ar fi caștigat, ar fi trebuit să se schimbe. Să schimbe membrii, mesajele…
Impresia mea este că ei au făcut asta acum doi ani, cănd au aplicat discursul ”Anti-Băsescu”. Dar mi se pare că acest discurs nu mai atrage atât de mult.
El nu a funcționat. Băsescu dintotdeauna a fost un model pentru Ponta. Ponta nu întelege că vrea să fie un Băsescu mai bun decât însuși Băsescu. Asta se cheamă revoltă împotriva tatălui. Și procedând astfel Ponta a stârnit ura populației. Premierul a facut exact acleși lucru, pe care l-a făcut și Băsescu, dar nu la fel de profesional, pentru că Ponta nu e profesionist. Astfel ura a fost transmisă de la disparentul Băsescu, care a avut din ce în ce mai puțină putere, la Ponta, care a ocupat această putere, devnind noul Băsescu. Vorbim despre un Băsescu second hand. Ponta a pierdut tot sprijinul și a primit ura, pe care a încercat să o direcționeze împotriva lui Băsescu. Nimeni nu mai crede că Ponta va salva România de la regimul lui Băsescu. Nici că Băsescu va continua să aibă putere și să bage frică în oameni. El va avea influență asupra unor oameni, dar nu va avea întreaga putere
Credeți ca social-democrații trebuie să își reinventeze discursul?
Ei trebuie s-o facă, dar nu sunt sigur dacă sunt capabili s-o facă. Sunt sigur ca nu vor putea face asta pe termen scurt. Pentru că deși au putere, ei au acceptat în partid oameni proști și needucați de pe stradă. Acum acești oameni reprezintă majoritatea în partid și cu ei nu poți să reinventezi niciun lucru, cum ar fi stânga modernă.
Adică social-democrații întră în criză?
Dacă Iohannis și echipa lui sunt deștepți vor lasă PSD la putere până la alegeri, pentru că social-democrații trebuie să găsescă soluții financiare pentru tot ce au promis. Nu au bani pentru asta. Deci, dacă Iohannis nu se implică în guvernare și chiar reamintește social-democraților că au promis ceva și trebuie s-o facă, PSD va pierde și alegerile parlamentare.
Ele vor avea loc în doi ani.
Da.
Vor fi rearanjări în parlament.
Da, mulți oameni își schimbă lobby-ul, când cineva nou caștigă puterea. Asta e un sport național în România.
Ce înseamnă penru România victoria lui Iohannis și coabitarea ce va urma între el și Ponta?
Toți se întreabă ce va fi. Ei trebuie să găsească o soluție: cum să conducă țara împreună. Acum fiecare om vrea să vadă cum se va dezvolta aceasta colaborare. Exista presiune din partea poporului, care dorește demisia acestui guvern. Dar asta ar fi o greșeală politică, pentru că noul guvern va trebui să se ocupe de angajamentele financiare ale cabinetului de azi. Și după câteva luni noul guvern se va confrunta cu probleme.
Bugetul pentru 2015 este aprobat?
Nu. Social-democrații au spus – după alegeri. ”Vom vedea atunci”, au spus ei.
Pentru că s-au așteptat să câștige?
Da.
Care sunt adevăratele relații dintre Iohannis și Băsescu?
Nimeni nu știe. Poate să fie 5-6 oameni, care știu. Există o versiune cum că Băsescu va putea fi numit premier de către Iohannis. Dar oamenii din Partidul Democrat-Liberal – aliații trecuți ai lui Băsescu, îl urăsc pe președinte, pentru că au fost tratați rău. Nu cred ca este posibil din punct de vedere psihologic ca Băsescu să devină premier. În special după sprijinul puternic al societății pentru un guvern diferit. Dacă oamenii văd un aranjement din spatele culiselor vor spune – ”Voi ați venit la putere cu ajutorul noastru, dar acum jucați cu Băsescu!” Poporul poate să iasă din nou în stradă.
Adică Iohannis este a treia variantă, o cale de mijloc între Ponta și Băsescu.
Da. E evident. Și din această cauză există speranță. Nu am văzut doar un vot negativ împotriva lui Ponta, dar și o emoție în direcția celei de-a treia variante.
Ce fel de președinte va fi Iohannis?
Omul invizibil. Nu-l văd în spațiu public. Președintele trebuie să fie o persoană publică. Dacă continuă cu felul de guvernare actual, Iohannis doar va spune ”da” sau ”nu” lucrurilor, de care se va ocupa. Dar nu va putea să fie mediator sau menținător al pacii. Este un rol prea mare pentru el. El este o marionetă. Asta este problema. Daca ești dezamăgit, poși să ai încredere în Iohannis. În Ponta nu poți să crezi. Dar când te trezești, vezi că Iohannis poate să nu fie calea dorită. Poate să fie pur și simplu un fel de Emil Consantinescu (președintele României în perioadă 1996-2000 – nota editorului).
Cine e masterul marionetei, păpușarul?
PDL. Foștii aliați ai lui Băsescu. Dar ei nu sunt cu Băsescu. Ei au avut relații proaste cu el, și s-au divizat. S-au divizat din cauza intereselor personale și politice. Există și o altă categorie importantă de oameni – așa numiții ”intelectuali ai lui Băsescu”. Ei sunt anticomuniști puternici, văd comunism oriunde și cred că pentru Băsescu comunismul e un regim criminal. Acești oameni au făcut din Băsescu un Mesia. Acum ei fac același lucru cu Iohannis. Acest tip de intelectuali au nevoie de o astfel de persoană – un pro-occidental anticomunist. Ei sunt puternici, pentru că pot convinge prin limbajul lor și pot să mobilizeze mari grupe de oameni. Nu vorbesc despre oamnii de la sate. Sunt grupe mari de oameni din orașe, care îi ascultă pe acești intelectuali. Asta e o putere mare. Oamenii ce stăpanesc arta discursului, cei care vorbesc n-au nevoie să facă politică. Pot primi conducerea ministerului de cultură. Cum vor acționa, nimeni nu știe. Totul e posibil. Poate că se reîntorc la Băsescu. Dar cred ca nu mai au nevoie de el. De ce să facă un compromis și să se reîntoarcă la el? Ei au crezut în a treia variantă și nu ar da bine să se reîntoarcă la fostul președinte.
Ce loc va avea Băsescu după plecarea sa de la Palatul Cotroceni?
Cred că nici el nu știe încă. Dar e apropape evident, că nu va pleaca în mod simplu.
Partidul Elenei Udrea și cel al Monicăi Macovei au legatură cu Băsescu.
Până într-un punct da. El poate să încerce să joace un rol în partidul lui Udrea. La Macovei nu știu. Băsescu a tratat-o rău. Acum ea poate să colaboreze cu Iohannis. 90% din alegătorii ei au votat pentru Iohannis. Lor le e bine împreună.
Care va fi direcția internă și externă pentru România cu Iohannis președinte?
O întrebare bună. Întâi pentru direcția interna. O să pun răspunsul într-un context mai larg. Există niște cercetări despre optimism. Sunt date statistice, dar și ele înseamnă ceva. În aceste zile societatea romanească e foarte optimistă. Dar în ultimii 3-4 ani am văzut o cădere mare, în special printre oamenii tineri. Până săptămâna trecută ei au avut cel mai scăzut nivel de optimism din Europa – mai mic chiar și decât Grecia. Datorită deznădejdii, și nu viziunii pentru viitor, acestă generație a găsit speranța. Întrebarea a fost ce sa facă – să se sinucidă sau să gasescă speranță. Ea a decis ca e mai bine să aiba nadejde. Ăsta e contextul. Din acest punct de vedere este important că în Romania a apărut brusc o mare energie. Sunt multe lucruri de facut cu acest optimism.
În caz ca președintele este lider…
Da.
Vă îndoiți?
Da. Depinde ce va face Iohannis cu această energie. El va avea această energie pentru o jumatate de an.
El nu apelează la emoții pentru a atrage oamenii.
Nu. Dar poate să-i abordeze în mod rațional – de exemplu: ”Hai, să facem agricultura bună!”, ”Hai să facem ceva!”. Deci acești oameni să fie orientați și să își utilizeze energia. Într-o societate pesimistă nimic nu se poate face. Acum noi trebuie să facem ceva. Dar avem nevoie de un lider sau de o putere, care să ridice societatea și s-o organizeze. Asta e una din tezele mele. Poate fi această energie folosită? Sper ca oamenii lui Iohannis s-o utilizeze. Acesta e cel mai important lucru în direcția internă.
Pe de altă parte cel mai important lucru în relațiile internaționale este că brusc există o societate a încrederii. Liderii lumii – de la Merkel până la Obama, cred în noi din nou. Acesta e un exercițiu democratic – puterile externe știu cine poate să facă ce este necesar. Cred că Iohannis se va putea ocupa de problema ukraineană. Asta e o temă mare pentru Europa. Noi suntem la graniță. Dacă România cade, poate să urmeaze și Bulgaria. Tot sistemul geopolitic poate să se schimbe. Nimeni nu știe ce se poate întâmpla cu Ukraina, dar nimănui din conducerea actuală nu-i pasă, pentru că Ponta și oamenii lui au probleme interne. Social-democrații nu au fost un partener diplomatic. Acum Romania poate fi partener din nou. Noi suntem țări mici. Daca nu ținem cont de contextul geopolitic, ceva rău poate să se întâmple cu țara noastră. Băsescu n-a putut să fie partener, pentru că se vorbește despre un termen mediu, iar conducerea lui pleacă. Iohannis însă poate.
Adică România poate să fie un aliat mai puternic al NATO și UE împotriva Rusiei?
Da.
Pentru că Iohannis e mai pro-occidental decât Ponta?
Nu cred că Ponta e mai puțin pro-occidental. Pur și simplu nu-i pasă. A avut un început greu cu țările occidentale. Macovei și unii dintre intelectualii lui Băsescu cu imagine bună în Vest, nu doar în sferele culturale, dar și în cele politice, l-au discreditat pe Ponta. Imaginea lui în Vest oglindește deschiderea sa către Est. Germanilor nu le-au placut contractele lui cu China, care n-au fost coordanate de Europa. Nu iubesc mult Germania, dar noi jucăm în echipa ei. Ponta n-a fost un partener, în care Vestul să aibă încredere. Dacă el a avut puterea pentru 5 ani, social-democrații au putut face tot ce au vrut, iar europenii sunt obosiți de ungurul nebun (Victor Orban – nota editorului). Granițele României sunt înconjurate de lideri oarecum necugetați.
Inclusiv de Bulgaria?
Cu Bulgaria suntem în aceeași barcă. Voi spuneți ca noi suntem mai bine. Noi spunem ca voi sunteți mai bine. Noi dintotdeauna comparăm Bulgaria cu România, pentru că asta e singura țară, cu care ne pentru compara, la care putem găsi asemănări și diferențe. Elitele noastre iubesc să ne compare cu Germania. Dar noi niciodată nu vom fi Germania. Această comparație e doar un fel de a spune cât de rău ne merge. Noi nu vom fi germani niciodată. Hai să ne comparăm cu Bulgaria. Și oponenții mei răspund: ”Cum poți să te compări cu Bulgaria, boule, cine crezi că ești?”
Ieri m-am uitat la postul de televiziune Realitatea. Acolo a fost spus că aceste alegeri sunt câștigate nu datorită programului, ci emoțiilor.
Da.
Se poate să-mi spuneți mai mult despre această emoție?
Întâi despre lipsa unui program. Chiar și la primele alegeri dupa 1989 candidații a trebuit să spună ceva. Să aibă un program. A trebuit să demonstreze că au un plan, nu are importanță dacă au fost crezuți sau nu. Acum pentru prima dată în ultimii 25 de ani, n-au încercat să-și prezinte programul. N-au fost dezbateri și declarații, nimeni n-a spus: ”Dacă ajung la putere, aș vrea să fac asta și asta”. Totul a devenit emoțional. Cine e raufăcătorul? Pe de altă parte însă fiecare dintre candidați a încercat sa spună că celălalt e rău. Pentru prima dată dezbaterea publică a fost emoțională și personală.
E din cauza lui Băsescu?
Da. E jocul lui Băsecu. Și din această cauză îl urăsc. Pentru că se pot face greșeli politice și economice. Dar el a divizat națiunea intenționat. Președintele, care a condus țara 10 ani a făcut asta cu toți, inclusiv cu oameni, care au avut încredere în el. El a fost un tip de Stalin amuzant. Stalin amuzant și bețiv. E moștenirea sa socială să te folosești de oameni și apoi să îi elimini. Avem doua instituții – guvernul și președintele, și ura fără graniță. Poate că tinerii au ințeles asta si căutau o soluție.
La aceste alegeri emoția a avut două fețe. În interior a fost ură. Mulți oameni au spus – dacă Ponta căștigă, plec din România. Dar cu timpul a apărut nadejdea. Speranța, care a fost creată din cauza deznadejdii. Am încercat să vorbesc cu niște oameni mai tineri și nimeni n-a putut să-mi spună că a fost o alegere rațională; că a votat pentru că are încredere într-un lucru sau altul. Nu, pentru tineri sprijinul acordat lui Iohannis e un lucru, pe care ei cred că au fost nevoiți să-l facă. Ei spun: ”Trebuie să luăm puterea!”. Îi întreb de ce. Răspund: ”Pentru că e bine”. Întreb: ”Ce va urma?” Ei spun: ”Ceva frumos”. Mi-e frică de acest fanatism. Dar pe de alta parte, daca vrei să câștigi, trebuie să ai această mobilizare. Din când în când e normal să fii fanatic și fericit de această victorie.
Energia, care a fost eliberata ieri va fi salvată de la cineva?
Asta e teza mea cea mai importantă. E un moment neobișnuit. Mă gândesc cine și cum poate să folosească această energie.
Credeți că oamenii, care au câștigat datorită aceastei energii înteleg ca au obligații?
Cred ca ceva se întâmplă sau s-a întâmplat cu ”Declarația de la Cluj”. Oamenii au spus acolo: ”Noi știm că suntem furioși și vom ajuta”. Pornind de aici se poate dezvolta ceva. Este posibil ca acum să fie suficient de maturi și să fi realizat că protestul nu e suficient, că trebuie să facă declarația politică, decât să facă presiune într-o direcție sau alta.
Credeți ca miscarea de protest din 2012 e la un nou nivel?
Exact asta am vrut să spun. Aceste miscări de tipul ”Ocupă” sunt criticate ca fiind doar simple divertismente, că nu sunt serioase. De fapt ele au o putere mare. Oamenii, care au aceasta putere, încă n-o înteleg. Nu știu când și unde, dar această putere nu va muri, va crește.
Adică în săptămânile următoare vom vedea un progres?
Cred că da. Întrebarea este cine o s-o facă primul, dar cred ca oamenii de la Cluj îi vor face o propunere lui Iohannis: ”Vă propun să vorbiți asta și asta”. Deci nu va fi doar presiunea din stradă. Dar nimic similar nu se întâmplă în acest moment. E doar o speranța a mea. Ea e realistă, dar este doar o speranță. Mă îndoiesc că se va întâmpla, dar poate să se întâmple, iar eu mă încred în asta.
Cine sunt acești oameni, care au scris Declarația de la Cluj?
Nu sunt faimoși. Au legatură cu universitatea de acolo. Au avut loc dezbateri. Ideea lor e să regândim România. Ăsta e un tip de mișcare modernă de stânga, care are legatură cu gândirea critică. Unii dintre ei sunt aproape de media cunoscută a protestelor din 2012 – CriticAtac. Dar o critică. Stânga dintotdeauna a avut multe secte.
Ați spus că ”Declarația de la Cluj” se aseamănă ”Declarația de la Timișoara”. Spuneți-mi mai mult despre a doua declarație!
Ea a fost începutul revoluției romanești din decembrie 1989. Aceasta era programul de reforme pentru România. Unul dintre punctele ei a fost interzicerea reîntoarcerii comuniștilor în politică.
Cine sunt autorii Declarației de la Timișoara?
A fost nascută spontan. A fost sprijinită de un fel de disidenți underground. Daniel Vigi e cel mai popular dintre ei. N-a fost un lucru al oamenilor religioși, ci o treabă a societății civile.
Mi se pare interesant că la 25 de ani după căderea comunismului există întoarcerea simbolică la rădăcini. În Bulgaria au fost proteste anul trecut. Ei au reintrodus lozinca: ”Gunoi roșu”. Divizarea bulgarilor de dreapta și a celor de stânga s-a reîntors de asemenea acolo. Nu cred că această întoarcere reprezintă doar un lucru bun. O văd ca pe o regresie în termeni psihologici.
Regresia e singurul mod de a găsi energia pentru a continua într-o direcție nouă. Mulți oameni îmi spun ca asta a fost prima revoluție română. Cea trecută a fost manipulată. Sunt și semne ce amintesc de cea trecută – de exemplu steagul cu gaură în mijloc.
Se poate ca noua revoluție sa nu fi fost provocată de puterile din tară și din afara țării?
Dupa părarea unor oameni da.
Am vorbit cu un român tănâr, care crede ca americanii au participat.
Și eu cred asta.
Asta explica mobilizarea atât de mare.
E o parte din explicația mea, fără să am date exacte. Există ceva mai mult decât o mobilizare spontană. România nu poate să fie atât de unică. Nu cred în lucruri unice. Rezultatul lui Iohannis a crescut cu 25% între cele două tururi. Mă îndoiesc ca e doar rezultatul unor entuziaști bătrâni.
Toată ziua de duminica posturile de televiziune au arătat cozile de le punctele de vot din Europa de Vest. Asta a fost o mare propagandă, fără să faci propagandă.
A fost o mare propaganda.
Toate lumea din Piața Universității a spus ca este solidară cu dreptul la vot al romanilor din strainatate.
Da, dar dacă vorbim din nou în termeni psihologici, asta e raționalizare. Cu alte cuvinte, trebuie să faci ceva, dar ai nevoie de o cauză bună. Trebuie ca dorința ta să aiba valabilitate, legitimitate. Dorința pentru dreptul la vot în străinatate a fost legitimă. Dar în Anglia, Franța, Germania poliția locală a trebuit să folosească gaz lacrimogen. Mă îndoiesc de asta. De ce s-o facă?
Poate pentru că de exemplu în Turin românii au încercat să atacă consulatul?
Da, dar asta nu e problema poliției. În consulat e teritoriu româneasc. Poliția trebuie să se implice, doar dacă are un motiv real – de exemplu amenințarea că vreun om va fi ucis.
Care este cauza reala?
Nu știu.
Pur și simplu nu întelegeți?
Dacă aș fi Europa și aș decide să fie ales Iohannis și nu Ponta, l-aș ajuta în acest mod. Câțiva polițiști aruncă gaz lacrimogen, un reporter bun filmează și apoi prezintă totul la TV.
Se vorbește că 360 000 de persoane au votat în strainatate în mai puțin de 300 de secții. În unele secții au votat 6 000 de oameni.
Da. În primul tur a fost evident că votarea a fost intenționat prost organizată. Pentru guvern n-a trebuit să voteze mulți în straintate. A fost clar că din 500 000 de oameni din Paris puteau să voteze chiar 200 000. Cred că în primele doua săptămâni după primul tur a fost o confruntare în PSD – să deschidă sau nu secții noi. Și au făcut greșeala să nu le deschidă. A fost aceeași greșeală ca în turul întai, dar mai mare. Trebuie să întelegem emoția acestor români, care au stat la coadă 9-10 ore. Ei vor să aibă dreptul să aleagă – să voteze sau nu. Când altul decide în locul lor, ei decid să reziste prin votare.
Cred ca mesajul acestei imagini – români în strainatate la cozi, a fost puternic și i-a obligat pe românii din țară să voteze.
Da. Situația cu cozile în fața secțiilor de votare se încadrează bine în povestea despre întoarcerea la comunism. Pentru noi cozile înseamnă comunism. Noi suntem o țară liberă, avem drepturi, dar nu putem să votăm din cauza cozilor. Ăsta e comunism.
Sursă: Bulgaria solidară
About The Author
